Cu cat inaintam in timp,cu atat suntem mai nervosi,mai agitati,ne ocupam timpul muncind in speranta de a castiga cat mai mult fara sa ne pese de noi de odihna si distractie. Cred ca asta este o boala a democratiei; apropos de cantecul : ''strange omul ca furnica,moare si nu ia nimica''.
Dai telefon unui prieten - hai sa iesim undeva,singuri ,cu sotiile,nu conteaza. - nu ba ca sunt obosit,sau nevasta-mea calca,sau nu am bani,sau cine stie ce. Am ajuns ca americanii munca - acasa - munca peste program - acasa si uite asa vine weekend-ul si tot in casa stai ,ca esti frant.
De vizite intre prieteni nici nu mai vorbesc,sau rarit si astea.O fi din cauza ca suntem toti casatoriti si a intervenit influenta partenerilor de viata?Cel mai frumos este cand ne intalnim pe la vreo aniversare,nunta,ceva,cand vorbim cu placere despre trecut,despre distractii,despre excursii in gasca,despre ''ale tineretii valuri'' intr-un cuvant. Toate astea se petreceau in perioada ceausista,nu ca regret aceasta perioada,nici de departe; o regret doar d.p.d.v al distractiei,al timpului liber,al intalnirilor dese intre prieteni.
